Încă de la înființarea IAR, statul român a avut o politică constantă de susținere a producției de avioane militare destinate dotării Forțelor Aeriene Regale ale României.
O primă etapă importantă a fost numirea în funcții de conducere a specialiștilor români începând cu 1930.
Pe parcursul anului 1935, a început cumpărarea acțiunilor societății deținute de grupul francez de firme – 70850 din totalul de 200 000.
Procesul de achiziție s-a finalizat în decembrie 1936.
Prin Legea privind Ministerul Aerului și Marinei din 14 noiembrie 1936, statul român, reprezentat prin instituțiile militare, trebuia să dețină două treimi din acțiunile IAR.
În iunie 1938 s-a modificat Statutul – statul trebuia să dețină 2/3 din acțiuni, iar toți membrii Consiliului de Administrație trebuia să fie români.
statut-1938-1-4
Au existat dezbateri pro și contra privind modul de organizare : societate pe acțiuni sau regie autonomă.
Treptat, statul român prin instituțiile militare create –Subsecretariatul de Stat al Aerului (1934) și apoi Ministerul Aerului și Marinei (1936), și-a crescut participația.
La transformarea în regie, statul deținea 86.63 % din acțiuni, prin legea de înființare, statul fiind autorizat să cumpere acțiunile deținute de firme particulare române.
statut-regie-1938
Una din facilitățile acordate Regiei prin legea de înființare , a fost acordarea prin derogare de la Legea contabilității de finațări în avans de maxim 40% din valoarea contractelor și încă 50% din valoare decontate pe bază de rapoarte realizare producție fizică.
Regia Industria Aeronautică română, era scutită de plată de impozite către stat sau taxe locale, beneficiind de toate scutirile acordate Ministerului Aerului și Marinei.
Acțiunile statului român au fost coerente, existând o strategie pe termen lung privitoare la Industria Aeronautică Română, care a fost continuată indiferent de orientarea politică a guvernelor.
Bibliografie :
Biblioteca Digitală a Bucureştilor http://www.digibuc.ro/
Industria Aeronautica Brașov (1925-1945) – autor Ion Dumitrașcu
