Planul Operațiunii TIDAL WAVE de bombardare a rafinăriilor din zona Ploiești, a avut ca element de bază, efectul unei presupuse surpinderi a sistemului de apărare antiaeriană româno-german.
Americanii au mizat pe faptul că bombardierele vor zbura fără a fi observate pe parcursul zborului din Benghazi până la pătrunderea pe teritoriul României, moment în care, coborând la o înălțime foarte joasă, vor efectua un atac rapid și distrugător.
Operațiunea nu a decurs cum a fost planificată din mai multe motive, dar probabil, cel mai important a fost detectarea din timp a deplasării formațiilor de bombardiere pe traiectul de zbor, fapt care a permis alertarea sistemului de apărare antiaeriană în timp util.
Pentru a putea acționa eficient împotriva raidurilor de bombardament aliate, Luftwaffe a avut propriul sistem de cercetare radio electronică, folosind termeni actuali: “Communications Intelligence” (COMINT), informații din comunicații și “Electromagnetic Intelligence” (ELINT), informații din semnale de non-comunicații”, care alcătuiesc impreună “Signal Intelligence” (SIGINT), informații din semnale de comunicații și non-comunicații.
Departamentul care a realizat acest sistem. a fost denumit Chiffrierstelle Oberbefehlshaber der Luftwaffe, sau pe scurt CHI STELLE, iar din noiembrie 1944, Oberkommando der Luftwaffe Luftnachrichtenabteilung 350 și a avut sediul central la Postdam. A început cu 20 de oameni în 1935, ajungând la începutul anului 1945 să aibă în activitate 13 000 persoane.
Capabilitatea de interceptare și analiză a traficului a permis Chi Stelle să exploateze diverse mesaje radio aliate, semnale radar, balize de navigație sau conversații radio ale echipajelor avioanelor, reușind să urmărească exact mărimea formațiilor de bombardament, compoziția și țintele probabile, aproape în timp real.
Organizarea CHI STELLE
Pentru zona geografică din Mediterană, operațiunile SIGINT au fost realizate de W-Leit sudvest.
Rețeaua W-Leit SV – stații interceptare comunicații radio și stații radiogoniometrie
Sistemul de alertare și comunicare în cadrul Chi Stelle
Schema organizatorică a unei unități
Schema evaluării unei misiuni de bombardament la mare distanță
În cazul operațiunii Tidal Wave, germanii, prin urmărirea traficului aerian la bazele din Benghazi, au dedus iminența unui atac de mari proporții, fără a putea anticipa ținta.
În dimineața zilei de 1 august, a fost observată functionarea balizei radio din zonă, folosită de americani pentru gruparea avioanelor în formații.
Aceasta s-a realizat fără comunicații radio, avioanele decolând la intervale de 2 minute și apoi, la înălțime, se grupau urmărind ca reper “assemly ship”, un avion vopsit în culori stridente.
Din timpul de funcționare a balizei radio, au anticpat o formație de mari dimensiuni. Gruparea avioanelor a durat 1h 30 min.
Din cauza pierderii unui număr mare de avioane C 47 pe data de 11 iulie la debarcarea din Sicilia, în urma “friendly fire” executat de pe nave aliate, înaintea decolării a fost transmis un mesaj de informare despre zborul Tidal Wave, către navele de pe traiect, pentru a evita un nou incident, mesaj interceptat și decriptat de germani.
O altă sursă de informații pentru Chi Stelle, a reprezentat-o interceptarea mesajelor transmise de observatorii aliați de la sol, care raportau trecerea oricărui avion dușman sau aliat. Germanii reușiseră să identifice poziția fiecărui punct de observație și au reușit să determine numărul de avioane, viteza si direcția de zbor.
Metoda de radiogoniometrie era bazata pe interceptarea de mesaje ale echipajelor care raportau probleme tehnice și cereau aprobare pentru întoarcere la bază sau, după bombardament raportau pierderile și efectele atacului.
Rețeaua stații radiogoniometrie
În cazul Tidal Wave, interceptările au fost făcute de stația situată pe un munte lângă Atena
Interceptarea formației de radarul Luftwaffe de pe insula Corfu, a transmis noua direcție a formației, ținta anticipată fiind zona Ploiești. A fost alertat JaFü – comandamentul Luftwaffe din Balcani, aflat la Pancevo, care avea în subordine și Luftwaffe Romania și Luftwaffe Bulgaria. De menționat că în România aviația de vânătoare română din apărarea teritoriului, acționa sub comanda Luftwaffe. La fel umitățile române antiaeriene din zonele Ploiești, Constanța, Cernavodă și Giurgiu.
Următoarea interceptare radar a fost făcuta de stația situată pe muntele Vitoșa, lângă Sofia.
Forțele aeriene bulgare au decolat folosind 10 avioane biplane Avia 534 B. dintre care două au reușit să facă contact vizual cu două din formațiile de bombardiere, fără a le putea ataca, nefiind echipate cu sistem de oxigen pentru a zbura la mare altitudine. Alte 10 Me 109 G-2 au fost trimise pentru a apăra Sofia de un eventual atac american. Informațiile despre traiectul bombardierelor au fost transmise la centrul de comanda JaFü Luftwaffe Otopeni.
După traversarea munților din Bulgaria, formațiile americane au coborât și au început să zboare la înălțime foarte joasă, nefiind detectate de rețeaua de radare Luftwaffe de pe teritoriul României.
Cu jumătate de oră înaintea atacului de la Ploiești, avioanele de vânătoare germane și cele românesti au fost trimise să patruleze în zonă, la o înălțime de 5000 m. Dispozitivul de apărare antiaeriană era deja în alarmă.
Au existat raportări din sistemele de observatori, atât cel român cât și cel german, despre deplasarea formațiilor de bombardiere la joasă înalțime. A fost ordonat din centrul de comanda Luftwaffe Otopeni ca avioanele de vânătoare să coboare la joasă înalțime, avioanele B 24 din primul val de atac, fiind reperate de acestea după lansarea primelor bombe.
Este foarte clar că americanii nu cunoșteau eficacitatea sistemului german SIGINT – Chi Stelle, fapt ce i-a costat scump cel puținîn cadrul Operațiunii Tidal Wave.
Mult timp, amănunte despre modul cum germanii au avut informațiile despre operațiunea Tidal Wave a fost învaluit în mister, explicațiile fiind bazate pe multe supoziții, din lipsa de documente de arhivă.
Declasificarea documentelor TICOM permite o înțelegere mai bună a acelor evenimente dramatice.
TICOM
La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, aliații anglo-americani au inițiat un program numit , TICOM – “Target Intelligence Comitee”- al cărui scop a fost capturarea dosarelor și a personalului agențiilor de informații de SIGINT ale Axei.
Proiectul a fost inițiat de britanici, dar când șeful Statului Major al Armatei SUA, generalul George Marshall, a aflat de el, a devenit în scurt timp anglo-american. Scopul a fost de a căuta și de a surprinde secretele criptologice ale Germaniei. Conceptul a fost ca echipe de experți criptologi, proveniți în principal din centrul de spargere a codurilor de la Bletchey Park, să intre în Germania cu trupele din prima linie și să captureze documentele, tehnologia și personalul diferitelor organizații germane de informații privind sistemele de intelligence în comunicații, înainte ca aceste secrete prețioase să poată fi distruse, jefuite sau capturate de sovietici. Au fost șase astfel de echipe.
Se pare că foarte multe informații culese de la germani în cadrul TICOM au fost folosite în interceptarea și decriptarea comunicațiilor URSS și ale țărilor socialiste în primii ani ai razboiului rece.
Probabil din aceste motive, documentele TICOM au fost declasificate ca strict secret pentru 75 de ani, fiind în final desecretizate și publicate în perioada 2009-2012. Documentele TICOM fac parte din ultimile secrete ale celui de Al Doilea Război Mondial.
Bibliografie:
http://www.ticomarchive.com/the-targets/chi-stelle-air-force
https://en.wikipedia.org/wiki/Luftnachrichten_Abteilung_350
https://www.nonstopsystems.com/radio/hellschreiber.htm
