În prima lună a anului 1943, președintele Franklin D. Roosevelt și premierul britanic Winston Churchill s-au întâlnit la hotelul Anfa din Casablanca, Marocul francez, pentru o conferință de zece zile în vederea planificării următoarele etape ale războiului împotriva Axei.
Însoțiți de generalii francezi Charles de Gaulle și Henri Giraud, cei doi lideri și șefii de stat major au trasat marea strategie atât pentru teatrele europene de război, cât și pentru cele din Pacific.
Cooperarea militară anglo-americană, a fost condusă în mod oficial de “Combined Chiefs of Staff”, care nu era atât un organism de comandă, cât un sistem de consultare, prin conferințe frecvente, între Comitetul șefilor de stat major britanic și șefii de stat major al SUA.
“Combined Chiefs of Staff” a stabilit toate deciziile politice majore pentru cele două națiuni, sub rezerva aprobărilor primului ministru britanic Winston Churchill și a președintelui SUA Franklin D. Roosevelt.
Între conferințe, misiunea britanică de stat major comun, cu sediul la Washington, D.C., a menținut contactul cu șefii de stat major comun al SUA în numele omologilor lor din Regatul Unit.
Numele de cod al Conferinței de la Casablanca a fost “Symbol”, fiind una din cele 30 de conferințe care au avut loc în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, desfașurându-se la doar două luni după debarcarea anglo-americană în Africa de Nord franceză, în noiembrie 1942.
Cele mai notabile obiective ale Conferinței, au fost finalizarea planurilor strategice aliate împotriva puterilor Axei în 1943 și promulgarea politicii de “capitulare necondiționată”.
La această întâlnire, Roosevelt și Churchill s-au concentrat pe coordonarea strategiei militare aliate împotriva puterilor Axei în cursul anului următor.
Ei au decis să-și concentreze eforturile împotriva Germaniei în speranța de a îndepărta forțele germane de pe frontul de est și de a spori transporturile de provizii către Uniunea Sovietică.
În timp ce vor începe să-și concentreze forțele în Anglia pentru a se pregăti pentru o eventuală debarcare în nordul Franței, ei au decis ca, mai întâi, să-și dirijeze eforturile în Marea Mediterană prin lansarea unei invazii a Siciliei și a continentului italian, menită să scoată Italia din război.
De asemenea, aceștia au convenit să își consolideze campania de bombardamente strategice împotriva Germaniei.
Liderii au convenit asupra acțiunilor miltare pentru a scoate Japonia din Papua Noua Guinee și de a deschide noi linii de aprovizionare către China prin Birmania ocupată de japonezi.
În ultima zi a Conferinței, președintele Roosevelt a anunțat decizia sa și a lui Churchill:
- singura modalitate de a asigura pacea postbelică este adoptarea unei politici de capitulare necondiționată.
“Directiva Casblanca” a stabilit țintele prioritare ale bombardamentelor aliate asupra Germaniei. Unul din cele mai importante puncte ale Directivei, a fost decizia de execuția a raidurilor de zi de către USAAF, iar cele de noapte de RAF, în conformitate cu doctrinele de bombardament strategic ale celor două țări. Mult timp englezii încercaseră să îi convingă pe americani să folosească tactica bombardamentelor de noapte. Compromisul a fost cel de a realiza bombardamente combinate zi/noapte.
În cadrul Combined chiefs of staff, s-a luat decizia de bombardare a zonei petroliere Ploiești, folosind bazele aeriene din Africa de Nord. A fost considerat un obiectiv prioritar, de aceeași importanță cu sprijinul aerian necesar pentru derularea Operațiunii Husky, debarcarea aliaților în Sicilia.
La Washington a avut loc următoarea conferință, având numele de cod Trident, desfășurată în perioada 12-25 mai 1943.
Președintele Roosvelt și prim ministrul Churchill s-au interesat direct despre operațiunea ce se pregătește pentru bombardarea Ploieștiului.
Operațiunea de bombaradare a Ploieștiului purta numele de cod Soapsuds (baloane de săpun).
În perioada 29 mai- 3 iunie 1943, Churchill a participat la ședințele de planificare ale Înaltului Comandamnet al Forțelor Aliate, desfășurate în Alger.
Au fost luate deciziile finale privind bombardarea zonei Ploiești – Operatiunea Soapsuds:
- pentru a avea timp suficient de pregătire a Operațiunii Soapsuds și pentru a nu afecta participarea bombardierelor la Operațiunea Husky de debarcare în Sicilia, s-a convenit că bombardarea zonei Ploiești nu este posibilă în luna iunie, data finală urmând să fie stabilită de gen. Dwight Eisenhower.
- două grupuri de bombardiere B 24 aflate în Anglia și unul aflat în curs de transfer din SUA în Anglia, vor fi concentrate în Africa de Nord, urmând a se antrena pentru Operațiunea Soapsuds.
- nu este recomandabilă aducerea unui grup de B 24 din India
Hotărările luate, au fost ulterior aprobate de War Cabinet în Anglia și de US Cheifs of staff.
După această întâlnire, la cererea lui Churchill, numele operațiunii Soapsuds, de bombardare a zonei Ploiești, a fost schimbat în Tidal Wave.
Bibliografie
https://www.jcs.mil/About/Joint-Staff-History/
https://history.army.mil/books/wwii/sp1943-44/chapter7.htm
https://history.state.gov/historicaldocuments
https://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/History/WWII/Casablanca3.pdf
https://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/History/WWII/Trident3.pdf
