La 26 martie 1951 a fost înființat Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R. (P.M.R. în acea perioadă), sub denumirea “Institutul de Istorie a Partidului”, fiind subordonat Secției de Agitație și Propagandă a CC al P.C.R, având ca scop cercetarea şi rescrierea istoriei mişcării muncitoreşti, socialiste şi comuniste din România, în conformitate cu propaganda oficială şi linia politico-ideologică a P.M.R. devenit P.C.R.
Distrugerea vechiului sistem de valori și înlocuirea acestora cu valorile socialismului presupunea și o rescriere a istoriei. Potrivit concepțiilor socialiste, știința istorică trebuia să reflecte imaginea eforturilor clasei muncitoare în zdrobirea dușmanului de clasă. Astfel, istoria românească a fost rescrisă în conformitate cu principiile socialiste.
Un astfel de caz de “modificare” a istoriei, a fost aplicat și în cazul IAR Brașov.
Au existat trei etape: prima, în anii ’50, sub influența stalinismului, o a doua etapă în anii ’70-80, în perioada naționalist comunistă și cea post decembrie ’89.
În anul 1956, a fost scrisă o monografie despre uzinele Tractorul – fosta IAR – realizată sub egida Institutului de istorie al PCR și publicată de Editura Confederatiei Generale a Muncii (CGM), ca parte a unei serii de broșuri, intitulată “Sub steagul partidului”.
Autorul monografiei a fost Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman (1923-2008), cunoscut autor de romane și cărti-document. A fost ucenic la București (1934 – 1940), bibliotecar la Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică -ARLUS – (1945 – 1946), activist de partid (1946 – 1948) și sindical (1948 – 1950), după care s-a dedicat scrisului, având un deosebit succes cu mai ales cu numeroasele romane polițiste.
Autorul a reluat această monografie în cartea cu caracter autobiografic “Eu, h.z., aventurierul”, publicată în prima editie în 1978.
Mai jos sunt prezentate fragmente din această carte, referitoare la istoria IAR.
Lucrarea conține două părți: prima se referă la scandalurile de corupție privind cumpărarea de avioane militare (Armstrong Siskin, Potez, Fokker), cu citate din presa vremii.
Este acuzată clasa politică și mai ales Regele Carol al II-lea, monarhia fiind considerată in ideologia comunistă “cea mai puternică citadelă reacționară burghezo-moșierească”.
Descrierea IAR se limitează la datele preluate din Enciclopedia României.
Urmează o selecție de articole din presă referitoare la scandalurile legate de înzestrarea aviației române în perioada interbelică.
După o primă negociere cu societățile franceze, s-a amânat înființarea IAR..
IAR a fost la început doar un “intermediar”
Se importau toate materiile prime.
Un vechi angajat al IAR a relatat zborul primului avion fabricat de IAR, când câțiva muncitori au fost răniți.
Partea a doua a monografiei prezintă lupta de clasă în cadrul IAR, asuprirea și exploatarea muncitorilor, precum și eforturile făcute de comuniști pentru începerea construcției de tractoare.
Din 1941 începe o conducere militară a IAR.
Regulamentul de ordine interioară era foarte dur, cu pedepse corporale.
Se folosea amenințarea trimiterii pe front.
Conducerea vindea bocancii aduși de la morții pe front.
Se practica pedeapsa cu carcera sau amenzi foarte mari.
Muncitorii s-au îmbolnavit din cauza apei infectate.
Uzina era împânzită de agenții Siguranței Statului.
Era pedepsită orice fel de adunare a salariaților.
Muncitori comuniști organizau sabotarea producției.
La alarmele de bombardament muncitorii erau păziți de soldați să nu plece, iar directorii fugeau.
Muncitorii erau înfometați si rău tratați de director.
Dupa 23 august 1944, comuniștii preiau lupta, ieșind din ilegalitate.
Americanii au vrut să ne lase “fără intreprindere”.
Comuniștii redactează planul de redresare.
Directorul este izgonit.
Conducerea era reacționară și incompetentă.
Se dorește trecerea la fabricația de tractoare.
Se fac intervenții la un mareșal sovietic, pentru obținerea de vagoane. Rușii sprijină IAR…
În februarie 1945 uzina era reconstruită și comunistii se luptă pentru trecerea la producția de tractoare.
E gata primul tractor.
Comuniștii obțin fonduri și comenzi pentru producerea de tractoare.
A plecat prima coloană de tractoare IAR 22.
Monografia respectă șablonul impus ideologic, prin care motorul evoluţiei istorice este lupta de clasă.
Partidele politice și mai ales monarhia erau compromise. Practic, istoria uzinei IAR a fost total ștearsă cu buretele.
Comuniștii din IAR au reusit prin lupta contra forțelor reacționare să preia conducerea uzinei și să treacă la fabricarea de tractoare.
Cea de a doua etapă de rescriere a istoriei IAR a apărut în anii ’70, odată cu reîńființarea industriei aeronautice în România. S-au luat credite internaționale, s-a cumpărat tehnologie din țările occidentale și a avut loc o îndepărtare de URSS. Atunci, în plină perioadă de dezvoltare a naționalism comunismului, a fost necesară o “reajustare” a istoriei IAR.
Afirmațiile că trecerea IAR la producția de tractoare a fost hotărâtă de comuniști, au fost trecute în umbră și au apărut legendele cu rușii care au demontat fabrica și au luat-o cu totul. Tot ei ne-au obligat să renunțăm la fabricarea de avioane, ne-au obligat să tăiem IAR-urile 80 și au luat toată documentația de construcție a lor.
Cum România era stat socialist sub influență URSS, nu s-au putut face “oficial” acest gen de acuzații.
Au fost folosite canale bine controlate de formare și propagare a zvonurilor.
Tot în acea perioadă au început să apară câteva cărti de istoria aviației, scrise de autori atent aleși, care au respectat linia partidului privind istoria aviației române.
S-a păstrat linia de criticare a monarhiei corupte, dar a apărut și naționalismul. Un exemplu este cazul motoarelor complet modificate de inginerii români, care au trebuit sa corecteze greșelile de proiectare făcute de francezi. Așa au apărut primele motoare românești.
Avioanele IAR 80 au apărut și în cărți cu descrierea unor lupte aeriene, dar numai pe frontul de vest.
După 1989 a fost perioada de rescriere a istoriei IAR, fiind publicate numeroase cărți bine documentate după cercetarea arhivelor.
Din păcate, unele, poate nu întâmplător. încă mai păstrează “urme” din etapele anterioare.
Istoria celor 20 de ani de existență a IAR este în continuare un subiect deschis și probabil în viitor, vor apărea prin eforturile istoricilor ce fac cercetări minuțioase în arhive, multe aspecte interesante și clarificări ale unor fapte și evenimente.
Asociația Fly Again a realizat pe site-ul dedicat reconstruirii unui avion IAR 80, o rubrică cu articole dedicate istoriei uzinei IAR –Industria aeronautică română
Epigrama distinsului nostru profesor parcă este scrisă cu referire la istoria IAR.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Institutul_de_Studii_Istorice_%C8%99i_Social-Politice
“Eu, h.z., aventurierul” – autor Haralamb Zincă
https://ro.wikipedia.org/wiki/Haralamb_Zinc%C4%83
