Caracteristici tehnice:
– 2 cilindri opuși răciti cu aer, patru timpi
– cilindree 250 cm3 (2x125cm3); cursă x alezaj 55×55 mm
– cutie cu 4 viteze
– transmisie ax cardanic
– cadru oțel inox
– masa 150 kg
Comanda pentru construcția motocicletei !!
Sorin Tulea: “Trebuie să precizez, că în cadrul închisorii Aiud, a existat o secţie de fabrică, care era relativ bine utilată, unde se făceau fel de fel de lucruri, care erau necesare în comerţ şi pentru uzul intern al închisorii. Era un colectiv de trei ingineri: Stambuleanu Adrian, fost director tehnic al uzinelor I.A.R. Este cel care a pus la punct motorul I.A.R. 1000A. Al doilea a fost ing. Costel Nicolau, director tehnic al Aeronauticii în timpul războiului, comandor de aviaţie, şi cu mine. Într-o zi, ne cheamă directorul fabricii care pe vremea aceea era căpitanul Dorobanţu şi ne arată o scrisoare trimisă din partea Direcţiei Tehnice din Ministerul de Interne, în care se cerea ca deţinuţii din Aiud să proiecteze şi să construiască o motocicletă, cu motor cu tot. Ne întrebau dacă aşa ceva este posibil să se facă în fabrică. Şi noi şi directorul închisorii, ne-am uitat foarte lung unul la altul. Stambuleanu a spus: “Dacă ni se dă tot ce trebuie şi ni se dă şi timp, putem face şi aşa ceva”. Dorobanţu a spus: “Vă dăm absolut tot ce vă trebuie, faceţi o listă şi puneţi-vă la lucru dacă credeţi că se poate face”. Am întrebat: “ce a determinat să vină aici această comandă, pentru că sunt suficiente motociclete, cu probleme gata rezolvate şi să facem noi acum un prototip de motocicletă? Asta nu înseamnă nimic din punct de vedere comercial”. El a ridicat din umeri: “Astea sunt dispoziţiile, vreţi să încercaţi aşa ceva sau nu?”. Zic: “N-avem nimic de pierdut, hai să vedem ce iese!”
De menționat că la IAR se construiseră imediat dupa război câteva motociclete, în încercarea de a găsi o producție alternativă celei de aviație. Firma Gnome Rhone, de la care se cumpărase licența pentru motoarele seria K, avea o puternică divizie de producție motociclete.
Echipa care a construit motocicleta
1954-august 1955
Proiectanți
Concept general, calcul termic, calcul rezistență,
prof. dr. ing. Adrian Stambuleanu (1905- 1984) absolvent Institutul Politehnic Timișoara, doctorat în motoare Charlottenburg Berlin, director fabrica motoare IAR 1939-1940; a fost arestat în iunie 1949 împreună cu alţi lideri ai Partidului Social Democrat Independent. A fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru “crimă de înaltă trădare”. A fost eliberat în 1956 în baza unui decret de grațiere. După eliberare, a fost profesor de motoare la Facultatea Aeronave din Politehnica București. A publicat lucrări și cărți în domeniul teoriei arderii în mașinile termice.
Dosar Securitate prof. dr. ing Adrian Stambuleanu
Proiect cutie viteze
cdr. av. ing. Constantin Nicolau (1897-1984) – pilot în Primul Razboi Mondial, absolvent al “École Technique D’Aéronautique et de Construction Automobile Paris” în 1925, Şef al Direcţiei Construcţii Aeronautice din Subsecretariatul de Stat al Aerului (SSA) 1940. A fost arestat în 23 februarie 1951 şi condamnat la 5 ani închisoare corecţională, pentru încercare de trecere frauduloasă a frontierei (“şi-a pregătit acte false pentru a trece în Franţa”). A fost eliberat la 8 octombrie 1955, prin graţierea pedepsei. După această dată a funcţionat ca inginer în institute de proiectare cu profil energetic şi electrotehnic.
Desene ansamblu si execuție, tehnologii execuție
cpt. av. ing Sorin Tulea ( 1915 – 2005) inginer la Serviciul de încercări avioane din uzinele IAR Braşov, pilot militar pe He 111. A fost arestat în 1948 şi a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru “înaltă trădare”. A fost încarcerat la Malmaison, Jilava Uranus, Aiud, Gherla, iar la eliberare în 1964 a fost trimis cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan. A fost avansat ulterior la gradul de comandor în retragere.
Muncitori
Au contribuit la proiect specialiști cu înaltă calificare, care lucraseră la Uzinele IAR, Malaxa, Astra Arad, Vulcan și UDR Resița.
Lista participanților la construcția motocicletei 1
Dotare
– cuptor de tratament termic de tipul Siemens Plania
– strung de înaltă precizie tip WDF cu dispozitiv de rectificare cilindrică cu precizie un micron, rugozitate 0.02 μm
– freză universală tip Dekel, cu frezare în mai multe axe, executând frezări inclusiv pentru roţi dinţate.
– scule, aparate sudură, aparate de măsură şi control: micrometre interior, comparator, chei dinamometrice
– maşină universală de rectificat TOS, cehoslovacă
Materiale
– 2 motoare Wright R 1820 Cyclone, 9 cilindri stea, răcire cu aer, recuperate de la un bombardier american B 17, prăbușit în România, în timpul răboiului.
– oţeluri aliate cu crom şi nichel pentru roți dințate, conform standardelor din România, STAS-urile respective, cu tratamentele termice aferente
– geamul de far, becul, dinamul, conjuctorul-disjunctorul de la o motocicletă Jawa, cauciucurile şi camerele, janta fără spiţe, roata dinţată cu dinţi curbi de la un Triumph
Motor Wright R-1929 Cyclone B 17 Flying Fortress
Tehnologii folosite
Turnare centrifugală și sub presiune chiulase si cilindri
Ceva extraordinar de ingenios, aproape incredibil. Relatarea lui Sorin Tulea arată soluțiile originale și priceperea acestor specialisti:
“Cum am făcut turnarea centrifugală? Am luat un motor de 800 rpm pe care s-a pus o planşaibă pe ax, acolo s-a montat cochila respectivă şi tot motorul a fost pus pe un suport unde era o glisieră pe care era un jgheab care putea să intre în interiorul cochilei. Pe acest jgheab am venit cu leia respectivă de aluminiu care era scos imediat din cuptor, încălzit pe mers cu flăcări de la un aparat de oxigen, băgat în interior în timp ce motorul se învârtea. Aluminiul în stare fluidă umplea încet-încet toată forma până când începea să iasă afară prin diferite găuri de aerisire. Turnarea centrifugală a ieşit perfect la Aiud. Pentru chiulasa turnată sub presiune a trebuit să facem, de asemenea, un dispozitiv special. Aveam o presă de banc cu şurub de presiune de foarte mare putere, cu apăsare de 200 kgf. Am montat dedesubt un piston care se băga într-un cilindru şi care se ducea lângă cuptorul de tratament termic unde se topea aluminiul. De la cuptorul de tratament termic am făcut o conductă care ducea până la bancul unde era montată presa de presiune înaltă, de acolo un cot de 90° spre presă şi deasupra pistonului am făcut o fereastră laterală de admisie a materialului lichid, ca la motoarele în doi timp, unde se face admisia amestecului în clindri. Fereastra aceasta era în legătură cu o pâlnie unde se putea turna. Ca să nu se răcească pe drum tot aluminiul, o echipă de şase oameni cu brenere ţinea tot timpul aproape la roşu toată conducta pe care urma să curgă aluminiul, păstrându-l la temperatura de fuziune. Aluminiul era scos din cuptor, turnat imediat pe pâlnia respectivă în tubul care avea vreo 5 metri lungime, ajungea deasupra unde era pâlnia de intrare şi de acolo se umplea înăuntru. Erau şase brenere care încălzeau ţeava de admisie, unul care încălzea pâlnia unde se turna şi altul care întârzia zona unde era pistonul. In momentul în care toată conducta era plină, se învârtea presa care era deasupra, pistonul cobora în jos cu o presiune de 200kgf, injecta sub presiune tot lichidul în interiorul chiulasei care stătea fixă şi când începea să iasă afară prin găurile de aerisire însemna că este gata. Aşa s-a reuşit în Aiud turnarea sub presiune!”
Fabricare segmenți
S-a topit fonta recuperată de la motoarele americane, s-au turnat lingouri și s-au strunjit segmenți.
Scaune supape
S-au topit cele americane și s-au realizat scaune pentru motorul de motocicletă.
Montare scaune supape pe chiulase
“Montarea acestor jilţuri de supapă în chiulasă, acolo unde urmau să calce supapele în momentul funcţionării, a trebuit să o facem prin încălzire la cald şi prin răcire la rece. Incălzirea la cald a chiulasei, ca să se dilate, am facut-o punând chiulasa gata prelucrată şi cu toleranţele respective calculate în ulei încălzit la 150° iar jilţul respectiv răcit la -80°. Am cerut şi ni s-a adus un tub cu anhidridă carbonică pe care l-am suflat asupra chiulaselor, răcindu-le la -80°. Acestea strânse, şi celelalte lăţite, băgate înăuntru s-a făcut o fretare absolută şi n-au mai putut să iasă. Cred că aşa au procedat şi americanii, fiindcă altă soluţie nu exista” –Sorin Tulea.
Cadrul motocicletei
Au fost folosite barele din oțel inox de la batiurile motoarelor americane.
“Cadrul propriu-zis a fost făcut din tuburi de CR-MO. Motoarele americane au venit cu batiu cu tot şi de acolo am scos tuburi din care am făcut furca telescopică din faţă, furcă oscilantă aşa cum ulterior aveau MZ-urile şi furcă oscilantă în spate cu transmisie cardanică, nu cu lanţ, ca la motocicletele BMW.
Printr-unul din braţele furcii trecea axul de torsiune care ducea mişcarea la roată cu ajutorul unui arbore conic cuplat la o legătură cardanică, ca să poată oscila. Stupoarea a fost că asta am gândit-o atunci, în 1954, şi când am ieşit din închisoare să constat că motocicletele BMW aveau aceeaşi soluţie tehnică.” Sorin Tulea
Prima probă
“Povestea asta a durat luni de zile. N-a durat atât proiectarea şi construcţia motocicletei cât au durat operaţiile de pregătire tehnologică pentru turnări şi lumea nu voia să creadă aşa ceva. Rezultatul este că motorul a reuşit perfect, a fost un entuziasm nemaipomenit. Toţi deţinuţii şi gardienii au început să ţipe de admiraţie când au început să sară scântei din chiulasă, era aluminiul topit care ieşea afară prin gurile de aerisire şi care i-a stropit pe toţi, le-a ars hainele, sprâncenele dar nimănui nu i-a păsat de asta. Toţi am fost bucuroşi că ne-a reuşit toată operaţiunea“Sorin Tulea:
Banc de testare
“am făcut un banc de încercări, cu tahometru, cu termometru care măsura temperaturile gazelor de evacuare şi temperatura în chiulasa. In plin, motorul a mers la 8000 rpm!
Toate materialele erau de ultracalitate, de provenienţă americană şi care, practic, nu cred că se găseau atunci în vreo fabrică de motociclete. Când totul a fost gata, am făcut proba de mers a motocicletei prin interiorul penitenciarului. Construcţia începuse în 1954 şi a durat până în august 1955. Rodajul motorului l-am făcut pe strung. Am făcut o legătură cardanică între strung şi motor şi a stat la probe vreo două zile după care a trebuit să rodăm şi pinioanele la cutia de viteze. Am făcut un dispozitiv special în care era tot trenul de angrenaje şi care se bălăcea într-o soluţie de oxid de crom care este foarte abraziv. Cred că o maşină de rectificat roţi dinţate nu ar fi dat suprafaţa şi rugozitatea dinţilor aşa cum am dat-o noi! A ieşit totul perfect, ca la o uzină de mare renume deşi eram deţinuţi în incinta unei închisori. Dar, noi am cerut să ne lase în pace şi astfel am putut să facem ce vrem.”Sorin Tulea:
“Livrarea”
“După ce am făcut vreo două zile rodajul prin curtea închisorii, au început să vină o serie întreagă de comisii conduse de colonei de securitate. Veneau, se uitau şi plecau. Nu înţelegeau absolut nimic dar veneau pentru că aşa trebuia! La un moment dat, alături de comisia aceasta încep să apară nişte civili, nişte tipi înalţi, bine îmbrăcaţi, cu priviri severe care era clar că nu erau români. Se uitau la desene, nu spuneau nici un cuvânt. Erau comisii mixte româno-ruse. Deci, erau ruşii interesaţi! La sfârşit au venit cu echipe de reporteri şi au fotografiat totul, pe noi făcând montajul, piesele şi atelierul. După ce s-a constatat terminarea lucrării, a venit colonelul Clinc, şeful securităţii de la Lugoj, s-a urcat pe motocicletă şi a ieşit pe poarta fabricii.”Sorin Tulea
De ce s-a comandat aceasta motocicletă ?
“Punct! Chestia asta s-a isprăvit aici. Noi am pus la punct documentaţia, am aşteptat să vedem dacă se face producţie de serie, dar n-am mai primit nici o informaţie, nimic. Insă, faptul că s-a întors pe dos tot Ministerul de Interne, că au făcut tot ce le-am cerut, se vedea clar că este o chestie de natură net politic superioară care interesa pe ruşi, nu pe noi, fiindcă românii nu erau nebuni să facă o asemenea investiţie.
Au trecut ani de zile de atunci şi nimeni nu putea să dea un răspuns la întrebarea ce i-a determinat pe ruşi să facă toată chestia asta şi acele reportaje fotografice. După mult timp, fiind la un prieten în Strasburg, am scormonit prin biblioteca sa şi am găsit o carte scrisă de un rus despre mareşalul Jukov. Acolo spunea clar că în august 1955, adică exact când şi românii şi ruşii deveniseră cam nervoşi că nu se termină toată lucrarea, generalul Jukov a condus prima delegaţie rusească la Geneva. Acolo s-au întâlnit cu Eisenhower în încercarea de a „sparge” războiul rece. In cursul acestor discuţii, ruşii au trebuit să vină cu ceva documente prin care să arate că nu este adevărat că deţinuţii au murit prin închisori. Astfel, au arătat condamnaţi politic care construiesc motociclete şi tehnică înaltă. Atunci când cineva face fotografii, le face ca să le arate cuiva, nu? Lui Eisenhower, ca să demonstreze condiţiile în care trăiesc deţinuţii din România! Rezultatul conferinţei a fost zero, însă intenţia asta a fost.”Sorin Tulea
Caracterizări pentru membrii echipei
Se pare că, celor care au participat la construcția motocicletei, li s-a făcut câte o caracterizare, în cazul lui Adrian Stambuleanu fiind propusă o reducere de 10 ani din pedeapsă.
Este interesantă remarca securiștilor, probabil foarte nedumeriți: “LUCREAZĂ NUMAI PENTRU ARTA MESERIEI”. Este uimire, neînțelegere și poate un pic de respect nemărturisit. Să vezi ce a realizat această echipa într-o închisoare, este ceva unic.
Sunt față în față două lumi diferite: de o parte oameni excepționali, care își folosesc tot talentul și toată pregătirea pentru a construi ceva, chiar dacă este pentru “arta meseriei” și de cealaltă un aparat întreg de represiune și propagandă bazat pe delațiune, minciuni, intimidare, privațiune de libertate și chiar anihilare.
Din păcate, acest sistem a distrus mari valori ale sțiinței si culturii române, modificând apoi sistematic istoria, pentru a ascunde și justifica, faptele lor reprobabile.
Din fericire, avioanele nu sunt construite și zburate de oameni aparținând unui astfel de sistem.
Caracterizare Adrian Stambuleanu 2
Probabil nu s-a aprobat nici o propunere de grațiere pentru membrii echipei ce au construit motocicleta.
Adrian Stambuleanu ( fost membru partid social democrat), a fost eliberat prin decretul 206 din 24 aprilie 1956, când s-au făcut grațieri de condamnaţi social- democraţi, în urma intervenţiei liderului laburist englez Hugh Gaitskell pe lângă Nikita Hrusciov, aflat în vizită la Londra. Sorin Tulea a ispăsit întreaga pedeapsă de 15 ani, fiind eliberat în 1964. Este posibil ca Nicolau, să fi fost eliberat cu câteva luni mai devreme, având o pedeapsă mai mică.
Epilog
“Stambuleanu a fost imediat după eliberare, numit profesor de motoare termice la Politehnică. El a făcut cerere la ministerul de interne să i se dea motocicleta, fiindcă este şi opera sa. A cerut-o o dată, de două ori, era un tip care nu se lăsa şi, ca să scape de gura lui, i-au dat motocicleta şi toate piesele. Stambuleanu le-a expus apoi în muzeul Politehnicii. Motocicleta a stat acolo atâta vreme cât el a fost profesor. Când s-a pensionat, a luat motocicleta şi a depozitat-o în pivniţă la el. Acolo a rămas şi după decesul lui şi ce a mai rămas din ea, dar motorul este întreg, au fost duse la Muzeul memorial din Sighet.” Sorin Tulea
Generații întregi de studenți al Facultății de Aeronave au fost formați de acest om excepțional, care pe lângă educația tehnică, a oferit un exemplu personal remarcabil, chiar dacă e bazat și pe o nefericită experiență. Cățiva membrii ai echipei IAR 80 Fly Again, l-au avut ca profesor la cursul de motoare cu piston, pe deosebitul prof. Adrian Stambuleanu, care le povestea și despre istoria acestei motociclete, care are și valoare de reper moral și tehnic, fiind un simbol al depășirii obstacolelor și greutăților în momente dificile.
Tot respectul pentru extraordinara echipă de specialiști ai “uzinei” din Aiud !
Bibliografie:
Povesti adevarate: motocicleta “Sorin Tulea” construită dupa gratiile închisorii Aiud –Adrian Dragan -2018 Revista Motorclasic
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/probatoriu2/4_06_militari.pdf
Povestea motocicletei proiectate de deținuții politic de la Aiud-Memorialul Victimelor comunismului si rezistenței
Flame combustion process in industry – Adrian Stambuleanu -1976
Amintiri din razboaie neterminate – Sorin Tulea – Editura Romania pitoreasca 2015
