H-1 RACER ORIGINAL
Deși s-a construit un singur exemplar, care a zburat în total doar 42 de ore, este un avion celebru în istoria aviației. Mulți îl consideră cel mai elegant avion cu elice realizat până în prezent.
A fost special construit de celebrul Howard Hughes pentru recorduri de viteză : formă bine studiată în tunelul aerodinamic, nituri cap înecat, capotaj motor sub formă de clopot, tren retractabil hidraulic, carenaje aerodinamice pentru joncțiuni. Avionul a fost realizat în 42 000 ore, proiectare si execuție. A avut două seturi de aripă construite din lemn, un set scurt și unul lung, pentru viteză maximă la nivelul solului și respectiv pentru viteză maximă la altitudine. Îmbinările între elementele de structură sunt realizate perfect, fără lufturi, iar trenul de aterizare nu are trape. Calitatea execuției este extraordinară.
Smithsonian National Air and Space Museum
Cei de la Smithonian îl aseamănă cu celebra “Pasăre în văzduh” a lui Constantin Brâncuși !
Pe 13 septembrie 1935, Hughes reușește să doboare recordul mondial de viteză, înregistrând 352,32 mph (566,49 km/h).
Acest tip de record omologat de FAI este realizat prin parcurgerea unei distanțe de 3 km la joasă înălțime. Se cronometrează patru treceri alternative ca direcție: zbor în culoar lățime max. 500 m, distanță de apropiere de 1000 m, înălțime maximă 500 m, înălțime pe parcursul celor 3 km, sub 100 m. Se calculează media celor 4 treceri, timpul maxim este de 30 minute si avionul trebuie sa aterizeze fără mari avarii.
Hughes decolează cu minimum de benzină, face parcursul de 7 ori și rămâne fără benzină, aterizând într-un câmp cu sfeclă, dar bate recordul
Recordul văzut în Aviatorul
Cel de al doilea record înregistrat de Hughes cu H -1 dotat cu aripă lungă (numit H-1B), este cel de traversare a SUA de la vest la est între LA și NY, în 7 ore si 28 minute, cu o viteză medie de 322 mph, în data de 17 ianuarie 1937.
Hughes încearcă să vândă conceptul de avion gen Racer către Armata americană, fără succes însă.
Avionul este stocat și în 1975 este donat Muzeului Smithonian.
Designul lui H-1 a influențat evoluția avioanelor de vanătoare cu motor radial, Hughes pretinzând că japonezii l-au folosit ca model pentru a realiza Mitsubishi A6M Zero.
REPLICA
ÎN 1998, omul de afaceri Jim Wright, pasionat de aviație, începe un proiect ambițios de realizare a unei replici H -1, varianta aripă lungă. De la original , nu s-a păstrat nici un desen, dar Muzeul Smithonian îi oferă șansa de a măsura și analiza în amănunt avionul expus.
Se lucrează pe calculator, sunt realizate 1500 desene, se fac calapoade și gabarite, se angajează cei mai buni specialiști, se găsește un motor original și după 5 ani si 35 000 ore de muncă, avionul este gata. Seamănă foarte bine cu originalul. Motorul Pratt & Whitney Twin Wasp R 1535 este de tip 14 cilindri dublă stea, dezvoltând 1000 CP cu benzină de 100 octani.
Jim Wright începe să zboare cu el, avionul fiind încadrat la categoria avioane homebuilt.
Pe 13 septembrie 2002 încearcă un record de viteză la Reno si reușeste 302 mph.
Realizare Racer H-1 Racer
ÎN 2003 participă cu avionul la EAA AirVenture Oshkosh, fiind vedeta show-ului. Pe 4 august, în timpul zborului spre casă, avionul se prăbușește și pilotul îsi pierde viața. Avionul înregistrase un total de 72 ore de zbor. Conform raportului NTSB, cauza accidentului a constituit-o ruperea contragreutății uneia din palele elicei, care a generat o diferență de circa 10 grade unghi de atac între pale. Probabil elicea a început să vibreze foarte puternic. Pilotul a intenționat să aterizeze pe o pajiște lângă un geizer din Yellowstone, dar la apropiere a constat prezența a circa 20 turiști pe care risca să îi accidenteze și a preferat impactul fatal în pădure.
Tot respecul pentru Jim Wright !
Lecția învățată
Tragica poveste a lui Jim Wright constituie și o lecție pentru cei care activează în această mică nișă de aviație, construcția de replici sau restaurarea de avioane istorice.
Din nefericire Jim a dorit ca replica să fie cât mai asemănatoare cu originalul și a făcut un compromis privind siguranța zborului. A folosit o elice tip Hamilton Standard tip H12D40 ce funcționează cu contragreutăti, modificată și echipată cu pale modificate și ele, de la un T 28. Acest tip de elice cu turație constantă a fost înlocuit cu mult mai fiabilele elice hidramate începând cu 1938. Wright a vrut sa păstreze lookul original, elicele hidramate având conul specific pe butuc. A avut probleme chiar de la primul zbor, elicea rămânând blocată pe pas mic. Problemele au continuat, soluția imediată fiind gresarea butucului. Din păcate la ultimul zbor nu a mai funcționat.
În concluzie, criteriul siguranței zborului este primordial față de alte criterii legate de asemănarea cu originalul, în alegerea echipamentelor sau a soluțiilor constructive.
Safety first !
Proiectul trebuie făcut riguros, respectând normele de siguranță actuale.
Recordul lui Hughes din 1935 a fost bătut în 2011 cu un Yak construit în Romania și este încă valid. Fața de 1935, acum au fost introduse mai multe clase în funcție de masa maximă. Categoria este în prezent C1d, avion cu motor cu piston având masa între 1750-3000 kg.
Hughes Racer H-1 a fost un exemplu de “demonstrator tehnologic” la jumătatea anilor ’30, dovedind performanțele avioanelor cu motor radial. Recordurile sale au scris istorie.
Revenind la al nostru IAR 80, să nu uităm că a fost proiectat începand cu 1937 și a zburat prima dată în aprilie 1939.
Comparat cu H-1, IAR 80 avea toate carcteristicile unui avion foarte performant pentru acea perioadă, adoptând cele mai moderne soluții constructive.
Parteneri
